Iertare

Egoul este precum închisoarea

Ale cărei strânsori sunt așteptări.

Răni nevindecate-s amintiri.

Griul trist le este culoarea,

Să nu uităm ce avem divin în noi!

Sufletul nu este un coș de gunoi,

În care să păstrăm multă ranchiună.

Să nu ne înconjurăm de ce-i minciună!

Regăsește-te dincolo de răni!

Iubirea poate trece peste vămi.

Să fii iubit de alterego nu te costă,

Eliberarea prin iertare te ajută.

Să ne iubim unii pe alții fără rețineri,

Peste nevoile noastre de aprobări!

Fiecare defect este o dureroasă lecție,

Iar introspecția, o cale de evoluție.

Nu căuta să fii un model perfect,

Pentru că și acest lucru este un defect.

Deoarece n-ar mai exista deloc diversitate,

Cu persoana ta să dai dovadă de onestitate! 

Diversitatea este veșnicie,
S-o respingi ar fi o josnicie.
În ea noi să ne regăsim,

Și ce-i frumos să-mpătășim!

Orgoliu

Tot ce a fost aspră durere,
Devine de acum putere.
Creez o nouă parte-n mine,
Care nu coincide cu tine.
Ți-am admirat frumoasa mască,
Iar falsul a căzut precum o muscă;
Al cărei negru seamănă c-un tăciune,
Uite că iubirea-i mea mortăciune!

Am fost un trandafir alb ofilit,
Ce de umbră era înnegrit,
De soare fusese privat,
Dar un nou bulb s-a ridicat.
Pentru el lacrimi au plouat,
Cu apă lină și purificatoare,
Iată-mi renașterea triumfătoare!

Să rămâi așa cum ești,
În negura trecutului întunecat.
De negrul tău să te căiești!
Și să mă vezi pe o treaptă urcată.
După tine nu voi mai fi moartă.
Ai lăsat în urma ta un hău,
Nu mă cobor la nivelul tău!

Vreau să fug de ce-am simțit.
N-a fost bine ce-am iubit.
E rău pentru tine că m-am plictisit,
Să transform în prinț un nesimțit.
M-ai făcut să simt o mare farsă,
Ce-ai să faci, rece mă lasă;
Uite că mie nu-mi mai pasă!

De acum mă uit înainte,
Optimismul nu mă minte.
O nouă dragoste se aprinde,
Ale cărei brațe mă vor cuprinde.
Doresc mult să fiu iubită,
Nu-mi permit să fiu călcată,
În picioare de-o idilă moartă.

Iubire împlinită

Mulțumesc că mă faci să simt iubirea!
Iată că știu ce înseamnă fericirea!
Ușor noi ne acceptăm defectele,
Deși, știm care le sunt efectele,
Iubirea noastră-i spirituală ceremonie.
Aduci în mine gratitudine și armonie,

Să mă iubești în fiecare zi devine un ritual.
Dragostea rămâne un subiect actual.
Trăiesc iubirea ta înflăcărată ca pe un vis,
Speranța mea ațață tare dorul tău aprins,
De ființa mea pe care o vezi mereu muză,
Iată că mă îmbrac într-o frumoasă bluză!

Întotdeauna voi simți că faci parte din mine,
La bine și la greu, îmi place să fiu cu tine.
Nu persoana, ci iubirea ta îmi aparține,
Pe care, eu mă voi strădui a o întreține.
Ea va fi precum testele de susținut,
Cu rezultate ce pot fi greu de obținut.

Nu vreau ca povestea noastră sa aibă un sfârșit.
Ci limitele vieții noastre să le fi desăvârșit,
Cu pasiune, patimă și glorie deplină,
A căror ardoare să aducă viață senină.
Prin gesturi noi să ne vorbim liniștit
Și să simțim că prin iubire ne-am împlinit.

Puterea lui Phoenix

Iată că sufletul meu s-a refăcut!

Din cenușa gândurilor m-am renăscut:

Precum o ființă liberă de constrângeri,

Care a trecut peste multe înfrângeri.

Miracolul renașterii nu va fi feeric.

Am simțit demult că vreau să mă ridic. 

Nu mă complac să fiu ca un învins pitic,

Cu o neîncredere transformată-n nimic.

Dezamăgirile trecutului m-au ars,

Eram pe scena vieții un tăcut compars,

Nimic nu însemnam pentru cineva,

Deși excepționalul era al altcuiva.

La ce-a fost vechi am renunțat,

De resentimente m-am salvat.

După ce am avut de înfruntat,

Gânduri haotice s-au ordonat.

În spatele meu am lăsat trecutul.

Noul din fața mea este începutul;

Voi păși pe drum încetul cu încetul;

Curajul de a învinge îmi este scutul.

Succes

  Este important să ai un plan de aplicare,
  Care să conțină pașii tăi de orientare.
  Să ai în tine măcar un gram de încredere,
  Iar un eșec să nu te împingă-n deprimare,
  La cât de mult ar trebui să existe motivare.
  Ce vei împlini ca treabă s-o faci cu ardoare,
  Roadele muncii tale vor avea valoare.

  Dacă nu-ți vei stabili un scop principal deloc,
  În societate nu-ți vei mai găsi un meritat loc.
  Ce vei face tu în acest caz, va fi în van,
  Dacă tu nu vei avea în rezervă un plan.
  Gândește-te mereu ce anume ai ca motiv,
  Ca să-ți îndeplinești pe loc iubitul obiectiv.
  Colțul de suflet al viselor nu este fictiv.

  De succesele altora să nu te lași descurajat,
  Ci de reușitele tale să fii întotdeauna încântat.
  De aceea: Compară-te cu tine însuți!
  Ca să ai mereu cu ce să te ajuți.
  De greutățile vieții pe parcurs vei fi silit,
  Să lupți și învingând, te vei simți iubit.
  În ciuda circumstanțelor, alege să fii fericit!

  Să nu existe în tine niciun pic de pesimism,
  Ce pare negru să se transforme-n optimism.
  Ce vine din interior să fie muncă de calitate,
  Fiindca, ce dăruiești din inimă e caritate.
  Răsplătește-te uneori cu pauze de odihnă!
  Obiceiurile succesului să-ți fie disciplină!
  Ce înfăptuiești, să te ducă la viață senină!

Iubire înscenată

    În sufletul unei fete, se simt urmele durerii provocate de o despărţire cumplită. Furtuna cuvintelor lui: "Vreau să ne despărţim." a distrus lumea fantastică şi roz pe care fata şi-a creat-o în mintea ei. Scenariul dragostei celor doi pe care el i l-a scris ca să joace temporar rolul iubitei lui, a fost ars de flacara Phoenixului din inima fetei, vindecându-se de tot ce a fost şi şi-a imaginat. Ea a fost o simplă marionetă a propriilor sentimente, o păpuşă care încerca să intre în pielea iubitei lui imaginare, o mască a slăbiciunilor lui, un vis şi o idilă demnă de scris în literatura iubirii.
     Într-o încăpere întunecată exista o liniște atât de sobră încât te ducea cu gândul la moartea persoanei care nu mai trăia în sufletul fetei. Încet, încet apăru o lumină care fusese mai albă pe măsură ce se ridica cortina roșie, după care se vedeau personajele piesei de teatru a iubirii. Excrocul sentimental a vrut să profite de fata romantică și visătoare şi s-a folosit de speranţele ei ca să creeze din ea un personaj.
     Punctul culminant a fost acela în care ea s-a trezit şi băiatul a căzut în capcana propriului său scenariu. A rămas în pana inspiraţiei de îndată ce îndrăgostita descoperise că ea este mult mai mult decât rolul care îi era impus subconştientului ei. Cuvintele lui frumoase încolţiseră în ea un trandafir frumos a cărui specie se chema ,,Iubirea”, pentru ca cineva să ajungă la ea, trebuia să treacă de spini, ceea ce era destul de dureros.
     Momentul revelaţiei fiinţei romantice și visătoare a fost acela în care fata și-a dat seama că își poate crea propriul scenariu al vieţii, că este liberă, puternică şi curajoasă. Reinventarea feminină a creat o fiinţă minunată, o variantă mai matură. S-a ridicat deasupra sentimentelor prin care a trecut și s-a privit precum un personaj care şi-a trăit propria poveste, a trecut dincolo de limitele rolului ei. Însă nu a renunţat la speranțele ei, ci le-a păstrat pentru altcineva.